Într-un sat micuț din Republica Moldova, din Raionul Taraclia, tradițiile nu se sting, ci prind glas. Hîrtop, o localitate cu mai puțin de 500 de suflete, aflată pe valea râului Salcia, la 21 km de Taraclia și 150 km de Chișinău, respiră prin cântec, ie, catrință și povești spuse cu drag. Aici, cinci femei din generații diferite țin vie o moștenire neprețuită, prin forța comunității și a sufletului: Ansamblul folcloric „Țărăncuțele”.
Fondat în 2020, „Țărăncuțele” nu este doar un grup artistic – este o punte între lumi, între vechi și nou, între sate și generații. Liliana Popova este coordonatoarea ansamblului și își pune tot sufletul în acest proiect.
„De 5 ani activăm ca un ansamblu amator. La acest moment suntem 5 membre, eu ca și coordonator și șefa Secției de Cultură. Avem doamne de 65, 63, 58, 36 și 37 de ani. Suntem de generații diferite și fiecare vine cu obiceiurile și tradițiile proprii din satele natale, pentru că noi suntem căsătorite în satul Hîrtop. De exemplu, eu sunt din satul Bucuria, Raionul Cahul”, povestește Liliana Popova.
Diversitatea din sânul ansamblului devine astfel o comoară. Fiecare femeie aduce cu ea portul, cântecul, sărbătorile și obiceiurile locului de baștină. Împreună, creează un mozaic viu al folclorului moldovenesc.
„Ca să ne promovăm, am compus un cântec al ansamblului nostru, ‘Țărăncuțele’. În cântec avem ca o mică descriere: că suntem îmbrăcate în ie, catrință, cu batistele. Cântecul nostru merge ca o mică prezentare a noastră. Așa promovăm cultura noastră națională, costumul nostru tradițional”, spune Liliana Popova.
Pe 25 iunie, de Ziua Portului Popular, „Țărăncuțele” își pun cu mândrie costumele naționale și urcă pe scenă cu sufletul plin. Uneori costumele populare, de o frumusețe aparte tocmai prin autenticitatea lor, sunt împrumutate, iar transportul la evenimente este asigurat de primărie.
„Suntem un sat mic, bugetul nostru nu ne permite, de exemplu, să ne procurăm costume. Am făcut proiecte, am scris, dar nu s-au mai finanțat… și iată așa am rămas fără costume”.
Din fericire au sprijinul, în limita posibilităților al Primăriei și al primarului Tatatu Vitalie, dar fiind o localitate mică și resursele sunt limitate.
Iar „Țărăncuțele” nu s-au oprit. Au participat la festivaluri în întreg raionul Taraclia și chiar dincolo de el. Oriunde este nevoie de cântec, ele apar – cu glas, cu ie, cu dor.
Din satul Hîrtop, unde în trecutul îndepărtat se întindeau pământurile moșierului Nicolai Cuciunji, fărâme de identitate se transformă în cântec și dans. Într-o lume care uită repede, „Țărăncuțele” își îmbracă viața în catrință, își pun năframa cu grijă și își spun în gând: „Noi nu uităm. Noi păstrăm!”
Carmen COSMAN – PREDA